Supravietuirea in natura si salbaticie

Posts Tagged ‘cules de urzici’

Urzici de Pădurea verde

A trecut mult timp de când am scris ultima dată pe acest blog. De vină sunt eu, pentru că m-am lansat în prea multe proiecte și am lăsat la urma listei de priorități ieșitul în natură. A trebuit să vină epidemia de coronavirus ca să mai ies din casă…și unde să ieși, decât în pădure, că acolo nu se înghesuie lumea. În Pădurea Verde de lângă Timișoara/Dumbrăvița.

Am plecat într-o zi frumoasă de martie, ca să găsesc urzici proaspete, și am profitat pentru a face un ocol mai larg prin Pădurea Verde, ca să fac mișcare și să admir pădurea. După nici 10 minute de mers, am găsit prima zonă cu urzici, dar am plecat mai departe, atent la toporași, la zambile sălbatice și la alte flori minunate care apar timpuriu în această primăvară.

This slideshow requires JavaScript.

Am fost apoi să vizitez postul de observație, acum prăbușit, aflat într-o poiană care a început să fie cotropită de vegetație. Am admirat scheletul ruginit, imagine cu tușe apocaliptice, care în zilele pandemiei îți inspiră gânduri destul de întunecate. Am încercat să zâ,besc pentru “poză”, dar gândurile mă purtau spre scenarii pline de negură, așa că am renunțat la selfie.

20200318_135555 20200318_135702 Am mers mai departe, pe culoarele de demarcație dintre parcelele de pădure, până am dat de un foișor de vânătoare, care m-a atras irezistibil. Am urcat, cu intenția clară să privesc căt mai departe în pădure, de la inălțimea punctului de observație: un loc bun pentru a face fotografii cu animale sălbatice… ceva mai pe placul meu decât vânătoarea.

 

Am mai mers, preț de vreo 15 minute, după care m-am oprit pentru o pauză la semi-umbră, pentru a mă delecta cu o ciocolată și două guri de apă, urmate de o relaxare în peisajul liniștit al primăverii, care încă se străduiește să-și caute locul în pădure.

Locurile ne chemau să pornim mai departte, așa că am urmat drumul plănuit și am ajuns să trecem pe lângă căteva gropi săpate de mult, unde cu ușurinnța se putea adăposti un ARO sau poate chiar un camion.Știe cineva care este rolul lor, pe lăngă drum?

Am plecat mai departe, am intersectat un drum pe care trecea linia de înaltă tensiune și am ajuns la locul unde traseul triunghi roșu, venind de la Zoo, face o cotitură ascuțită la dreapta. Înainte de acel loc, ne-am oprit să culegem prima tranșă de urzici proaspete, pe un petic de pământ de lângă drum, care nu era mai mare de 50 de metri pătrați.

Am urmat traseul cu triunghi roșu, pe lângă pârâul Behela, admirând peisajul idilic și culegănd flori de pe drum.

Nu departe, am zărit în noroi căteva urme, ce păreau a fi copite de ciută tânără.

Am plecat mai departe, privind frumusețea din jur, până am dat de o ciocănitoare care “arunca” în noi cu coajă de copac, de la mare înâlțime.

Spre finalul excursiei, am ajuns la o suprafața amre, de câteva sute de metri pătrați, situată lângă drum, plină cu urzici: urzicodrumul. Mai erau două persoane la cules, dar urzicile erau din belșug, așa ca le-am cules la 10 metri distanță de cei doi (deh, distanțare socială). Am fotografiat zona, care are acele tije vegetale uscate, caracteristice urzicilor moarte, care te ajută să vizualizezi cu ușurință teritoriul în care să cauți urzicile tinere.

 

După ce ne-am umplut pungile cu urzici, am plecat spre parcarea de la lac, unde am urcat în mașină, cu “bateriile” încărcate și tolba plină cu urzici.

Ajunși acasă, am fiert urzicile și am făcut din ele o gustoasă mâncare de urzici, cu usturoi din belșug, pe care am devorat-o cu ochi de ou.

Mai jos, pentru amatorii de urzici, las harta cu traseele păduri și cu câteva însemnări din ieșirea noastră.

harta_adnotataPS aștept cu nerăbdare să vină o ploaie ca să merg la cules de melci (Helix Pomatia)!