Supravietuirea in natura si salbaticie

Latest

Munchen: natura si asepsie

In urma cu cateva luni mi-am propus sa fac, impreuna cu familia, un concediu de Craciun la Munchen. Ca de obicei, primul lucru care mi-a venit in minte a fost sa caut modalitati prin care sa descopar natura din zona. Din pacate, timpul scurt de sedere si necesitatea de a imparti timpul in functie de preferintele tuturor membrilor de familie, m-a oprit sa ies cu adevarat departe de oras, pentru a cerceta natura “virgina”.

Auzisem de la prieteni ca nemtii adora sa iasa “la aer” de cate ori au ocazia si practica diferite sporturi outdoor: se alearga mult, se face ciclism, iar cine are timp si bani, practica sporturi mai mult sau mai putin extreme: ski free-ride, mountain biking downhill, parapantism etc.

Aveam sa descopar in “natura” Munchenului adevarul de mai sus, alaturi de unul pe care nu il gasesti in ghidurile de calatorie: tendinta nemtilor spre aseptizare.

Natura aseptica

Adevarul este ca regiunea Bayern (Bavaria), unde se afla Munchenul este extrem de populata, fiind un land eminamente industrial: de la centrele de dezvoltare IT pana la centrele industriei automobilistice (aici se afla multe din fabricile care asambleaza BMW si Audi). Din aceasta perspectiva, sa mentii un mediu natural in mijlocul inghesuielii  populatiei umane si a dezvoltarii industriale acaparante de teritoriu este o incercare cu sanse variabile de reusita. Ce iese? O imitatie a naturii, de la parcuri, la surful pe valuri ariticiale, la zone de hiking si echitatie, in simulacre de paduri. Totul este impartit, caroiat, betonat sau pietruit: intr-un cuvant, aseptizat.

In aceste zone nu vei vedea animale salbatice, decat in masura in care acestea sunt tupeist-adaptative sau chiar semi-domesticite, cum e cazul ratelor si gastelor din parcurile muncheneze.

 

Natura artificiala: parcurile

Am fost in Englischer Garten, un parc public din care e posibil sa se fi inspirat Central Park din New York.

Are o zona centrala deschisa, de vreo doua hectare, in care pe iarba bine taiata, cu candoare germana, lumea poate veni pentru un picnic in stil american. De jur-imprejurul acestei zone centrale trec bratele artificiale ale canalelor prin care curge apa raului Eisbach, zona care anterior era inundabila. Aceste canale au un debit mare, apa atingand o viteza superioara celei pe care ar fi avut-o raul, la o asemenea panta si un asemenea vad.

Natura artificiala: canale si insule

In Englischer Garten sunt cateva repere care merita vizitate. Unul dintre acestea este insula pe care se afla Casa Japoneza a Ceaiului.

Deschisa doar cateva saptamani pe an, atunci cand un grup de japonezi organizeaza ceremonia ceaiului, Casa Ceaiului este o cladire construita in stil tipic japonez, din lemn si alte materiale naturale. Se ascunde cochet in mijlocul unei insule artificiale, incojurata de abori si arbusti si vegheata de o populatie vesela si dezinhibata de rate si gaste semi-salbatice, cu un tupeu inegalabil, care hartuie vizitatorii ce se apropie de malurile “lacului” care inconjoara insula, sperand sa primeasca faramituri de paine sau alte resturi comestibile.

Natura artificiala: surferi pe valuri “de beton”

In Munchen este o zona in care se face surfing! Pe un canal artificial al raului Eisbach, s-a construit un prag de beton care produce, datorita debitului generos si a vitezei mari a apei, un val pe aproape intreaga  latime a raului. Cu binecuvantarea placida a autoritatilor, care la un moment dat a renuntat sa opreasca sportivii amatori care sfidau interdictiile locale, surferii si-au adus placile si s-au aruncat pe valul artificial.

Nebunia continua zilnic, chiar si in a doua zi de Craciun: entuziasti ai alunecarii gratioase pe val se aduna in costume de neopren, in mijlocul iernii, la +3 grade Celsiul, pentru a face miscare in stilul lor. Sunt admirati de trecatorii care filmeaza cu smart-phone-urile sau aparatele de fotografiat, acest spectacol sui-generis, balet acvatic pe gratis.

Daca sunteti in Munchen, va recomand sa treceti pe acolo. Negresit.

Natura ingenunchiata: “padurile” din jurul Munchenului

Am locuit in acele zile in Oberhaching, o comuna absolut asemanatoare Dumbravitei in care stau eu: este in proximitatea Munchenului si are o padure lipita de sat.

Cand spui ‘padure’ esti indus in eroare de terminologie. Deosebirile fata de Padurea Verde din preajma Dumbravitei, pe care o cunosc tot mai bine, cu fiecare vizita pe care i-o fac, sunt izbitoare:

  • nu exista animale salbatice
  • toate aleile sunt pietruite
  • nu exista poteci marcate (!)

In rest asemanarile sunt existente: caroiajul tipic al sectoarelor defrisate specific padurilor amenajate pentru vanatoare, existenta posturilor de observatie vanatoresti la fiecare sector defrisat, numeroasele marcaje silvice, joggeri si biciclisti veniti la aer liber.

Dar mai mult decat atat, nu trece mult dupa ce ai inceput plimbarea si esti nevoit mergi printr-un tunel peste care trece soseaua sau sa vezi, printre copaci, lungi siruri de case/cabane ridicate de dezvoltatorii imobiliari care isi promoveaza proprietatile (in pliantele de vanzare) ca facand parte “din natura”.

In esenta, e vorba de o natura chinuta si aseptizata, despuiata de atributul salbaticiei. Practic, un loc vecin cu artificialitatea, desi este considerat, conform indicatoarelor, “regiune protejata”.

“Mai bine decat nimic”

Pe cand cutreieram “padurea” de langa Oberhachind cu fata mea si ii descriam senzatia de mediu aseptic pe care mi-o inspira, Daria mi-a spus: “Oricum, e mai bine decat nimic, decat sa n-ai deloc.” Atunci am inteles, intr-un fel, importanta acestor locuri. Pentru omul oraselor, care e privat in totalitate de natural, mediul natural artificial (parcurile) sau natura abrutizata si redusa la o colectie de plante este mult mai buna decat o mare de betoane.

In principiu sunt de acord, dar asta nu ma satisface si nu ma opreste sa caut natura cu “N” mare. In acel moment am inceput sa iubesc si mai mult Padurea Verde, pe care o credeam o palida reflexie a unei paduri adevarate.

De-abia astept sa ajung acasa!

This slideshow requires JavaScript.

 

Usturoiul salbatic: Allium vinealis

Aspect general: asemanatoare unui smoc de iarba, cu frunze rotunde in sectiune, cu varf ascutit. Sursa: gradineamea.ro

In plimbarea din aprilie in Padurea Verde am gasit o zona in care creste usturoi salbatic. Este o suprafata de cativa zeci de metri patrati unde usturoiul salbatic este amestecat cu iarba. Despre planta Denumire stiintifica: Allium vinealis. Face parte din familia Alliaceae, ca si ceapa si usturoiul. Este o planta ierbacee, estivala. Este raspandita […]

Usturoita – Alliaria petiolata

Odiseea foragingului in Padurea Verde a inceput in 6 aprilie 2014, cand impreuna cu un prieten din copilarie, am plecat la Padurea Verde sa culegem leurda. Desi se pare ca in Padurea Verde nu exista leurda, aceasta iesire a jucat un rol extrem de important: am inceput un proiect de lunga durata, legat de cartografierea […]

Foraging- carti in limba romana

M-am intalnit prima data cu termenul de foraging, nici nu mai stiu precis…probabil intr-un podcast a lui Jack Spirko (The Survival Podcast), sau poate intr-o carte de permacultura, ori intr-un serial TV despre supravietuire. Nu conteaza, dar daca tocmai am amintit de Jack, iti recomand site-ul lui, pentru ca este o comoara pentru persoanele interesate […]

Padurea Verde – Timisoara

Acum cateva saptamani, in plina primavara, intr-o zi de sambata ce parea sa promita soare si caldura, m-am gandit ca e o ocazie buna de a merge la padurea din apropierea comunei in care stau, pentru a culege leurda. Ce a inceput ca o tura de foraging s-a dovedit a fi inceputul unei serii de […]

Tura de iarna de o zi pe Muntele Mic

traseu

In 29 ianuarie 2011, am facut o tura de iarna, de o zi, la Muntele Mic, judetul Caras Severin, impreuna cu un bun prieten, Flaviu. Am pornit cu masina la 7.45 dimineata. Am ajuns la telescaunul de la Muntele Mic pe la 11.00, de unde am inceput sa urcam pe jos, de la cota 730 […]

Video: informatii de interes pentru turistii care viziteaza Delta Dunarii

Intr-un interviu cu Dl. Prof. Andrei Ivan, fostul director al scolii generale din Crisan, judetul Tulcea, am incercat sa obtin din prima mana, de la un localnic, cat mai multe informatii care ar putea sa fie importante pentru un turist care vine in Delta Dunarii: un scurt istoric al localitatii Crisan informatii despre ocupatiile locuitorilor […]

Video: Deautiful Danube Delta

Simona, sotia mea, mi-a facut un dar deosebit: a folosit cateva fotografii din sutele de instantanee pe care le-am realizat in excursia mea de documentare in Delta Dunarii , din Decembrie 2010 si a realizat un scurt film, cu o muzica superba de Kevin McLeod. Va invit sa vizionati minunatiile Deltei, de care atat de […]

Video: Surse de hrana, in situatie de supravietuire, in Delta Dunarii

Va invit sa vizionati un scurt interviu (5 minute) cu un localnic din Delta Dunarii, Nea Costica, obisnuit sa locuiasca mult timp in inima Deltei. El ne vorbeste despre surse de hrana mai putin obisnuite in Delta Dunarii, care pot fi folosite in caz de supravietuire in aceasta zona. Aceste surse sunt folosite extrem de […]

Foto: Delta Dunarii, decembrie 2010

Pentru zece zile din decembrie 2010, am fost plecat intr-o calatorie de documentare pe teme de supravietuire, la Crisan si in Ghiolul Bogdaproste, unde am trait pentru cateva zile in mijlocul pescarilor locali. Va propun un album cu cateva din cele peste 500 de fotografii pe care le-am facut cu acest prilej. Delta Dunarii, decembrie […]