Cheile Nerei- ‘La Tunele’
Cu ocazia unei scurte iesiri, la inceputul lui februarie, pe o vreme de primavara, cand am vizitat cascadele Beusnitei (vezi aici), am facut si o vizita rapida prin cateva tuneluri ale potecii care merge spre Sasca Romana. Noi am vizitat portiunea care incepe la Podul Beiului si continua spre Sasca Romana pret de vreo 20 de minute, trecand prin mai multe tuneluri.
Dupa cateva tuneluri, inaintea portiunii unde Nera face un cot larg, iar poteca este cioplita spectaculos in stanca versantului, am parasit poteca si am urcat pe versant, deasupra tunelului, unde am admirat peisajul, pe un vant napraznic.
Cum soarele se pregatea sa apuna, ne-am intors pe acelasi traseu, pe un frig ce se ascutea cu fiecare minut, nu inainte de a profita de o scurta partida de foraging, facand o cura naturala de vitamina C, pe care le contine gustoasa pasta din interiorul maceselor macerate discret de gerul iernii. Gustoase foc!
Ne-am intors la masina, care ne-a dus spre Oravita, unde am mancat o gustoasa pizza, la un restaurant de langa gara. Stii cum se zice:
There is no aspect, no facet, no moment of life that can’t be improved with pizza.
Asta zice Daria, un personaj de desene animate dintr-un serial omonim, care sintetizeaza perfect tinerii de astazi: inteligenti si asociali.
Foraging: melcul de livada (Helix Pomatia)
Termenul de foraging este mai larg, el cuprinde inclusiv obtinerea din mediul natural de animale pentru consum alimentar:
- animale acvatice de apa sarata (sea food)
- anumale acvatice de apa dulce (scoici, raci)
- animale terestre (melci)
- insecte comestibile
Nu este pentru prima data cand am ajuns sa culeg melci de livada. Prima data a fost cu ocazia unui curs de supravietuire la care am participat, organizat de Florin Vancea la Scarita Belioara (curs pe care il recomand cu placere, pentru cei interesati de subiect). Acolo am mancat melci copti pe jar, extrem de gustosi.
Sincer sa fiu, cand am plecat pe camp, a fost pentru a culege urzici. In articolul anterior ti-am aratat un loc unde poti gasi urzici in apropiere de Timisoara, in campurile care inconjoara comuna Dumbravita. Era undeva pe malul paraului Beregsau. Am zis sa explorez alta zona: marginea unui camp cultivat, unde stiam ca exista un canal de desecare, specifice terenurilor din jurul Timisoarei, care au fost la origine mlastinoase. Am ajuns la cordonul de arbusti, unde banuiam ca voi gasi canalul, in schimb am dat din nou de unduirile sinuoase ale paraului Beregsau. Mai jos ai harta de pe Google si stabilit punctul pe harta (coordonate GPS)- da click pe imagine pentru marire.
Pe marginea paraului, din partea in care l-am abordat eu, era un mal cu o cadere abrupta, de 70 de grade, plin de pomi si arbusti (salcami, soc etc.), cu mici luminisuri in care am gasit urzici.
Pe masura ce culegeam urzicile, am observat cochilii uscate de melci. Curand am zarit si melcii. Erau zeci, sute de cochilii uscate, raspandite pe o suprafata de cateva sute de metri patrati.
…iar sub tulpinile uscate de urzici sau prin luminisuri, melci vii.
Aveam la mine doar o punga de plastic, care deja era plina de urzici. Am aruncat o privire prin prejur si am gasit, pe ogorul poluat al patriei, o sticla de bere PET, careia i-am taiat gatul atat cat sa pot pune in ea melcii:
Am strans vreo 15-20 de melci si am pornit bucuros spre casa, cu surpriza in geanta.
Recomandari de recoltare
- cauta doar melci mari, adulti
- melcii mici trebuie lasati sa traiasca: oricum au prea putina carne comestibila
- cauta locurile umbrite (sub resturi de tulpini vegetale, la umbra copacilor)
- unde sunt cochilii uscate, vei gasi cu siguranta melci vii
- vino devreme la cules, dimineata pe racoare, la pranz nu vei gasi mare lucru pentru ca melcii se ascund de caldura
- mergi la cules dupa o zi ploioasa, cand melcii “iasa la plimbare”
Mancaruri de melci
Melcul de livada este comestibil, mai mult decat atat este o delicatesa in Franta, unde gastronomii au conceput un cleste special pentru prinderea cochiliei si o furculita pentru scoaterea melcului.
Melcii sunt foarte sanatosi, pentru ca au 40% proteine, putine grasimi si mult fier, dupa cum spun doctorii.
Sunt multe retete de preparare a melcilor, din care poti alege:
- ostropel cu melci
- saramura de melci ca la Ostroveni
- doua retete traditionale frantuzesti pentru melci
- melci rasol
- melci trasi la tigaie in cochilie de cartofi
- supa de melci
- reteta clasica de preparare: melci a la bourguignonne
La final iti recomand un video care ilustreaza ultima reteta de preparare a melcilor.
Pofta buna!
Foraging: leurda pentru mancaruri de primavara
Leurda este pe listea mea scurta de foraging. Anul trecut am incercat sa gasesc leurda in Padurea Verde, dar am pornit prea tarziu “la lupta” De aceea, in 2015 am stat la panda dupa vremea de afara si… am aflat de Leurda Party.
Leurda Party este o “adunare” padureasca (pentru ca se face in padure, nu e campeneasca, adica in camp) care sarbatoreste venirea primaverii prin culegerea si mancarea de leurda… in grup. Se face in padurea de langa Stanciova. Am aflat de ea de la Irina si Gab, buni prieteni si ajutoare de nadejde in organizarea atelierului de polituneluri de la Stanciova, din 21 martie 2015.
Am inteles ca a fost o initiativa a “grupului local” din Stanciova, “mediatizata” pe fb, dar eu nu am gasit pagina, probabil e data la “personale”. Oricum, ghidat prin telefon de Gab, am ajuns la locul denumit “Izvor” sau “La banci”
Fotografia din dreapta jos este chiar in apropierea izvorului (La banci). In imaginea de mai jos ai coordonatele GPS si fotografia din satelit (click pe imagine pentru marire):
In acest loc, pe stanga drumului, se gaseste un izvor captat, dar din spusele localnicilor nu are apa potabila, pentru ca pe acolo trec si oile si calca in izvor. Tot acolo sunt vreo doua mese si banci din lemn, la care era prezenta deja “multimea” de petrecareti cu leurda: lumea a adus mancare si a pus-o “la comun”, in plus pe dealul din vecinatate se culegea leurda pentru o salata de sezon.
La recomandarea lui Gab, am urcat de-a lungul drumului inca vreo 500 de metri, unde se facea la dreapta, pe o vale secundara, o poteca. In acea vale, pe versanti, te adanceai intr-o zona cu leurda tot mai densa, cu frunze mai mari decat cele din preajma izvorului pe langa care am trecut.
Dupa vreo ora de cules, am strans 1-2 kg de leurda si m-am alaturat “petrecaretilor”, care tocmai erau pe plecate.
Ce poti gati din leurda?
Ca si urzicile, leurda poate fi folosita pentru a face o mancare asemanatoare cu spanacul, in amestec cu acesta sau chiar singura. Am facut mancare doar din leurda si a avut un gust asemanator cu al spanacului gata condimentat cu usturoi. Reteta este similara cu cea pe care am scris-o la articolul despre urzica.
In fotografiile de mai jos apare leurda inainte de fierbere si fiarta si pusa la stors
Am facut si ciorba de leurda (dupa o reteta similara cu supa de salata), dupa urmatoarea reteta:
-leurda 0.5 kg
-300 gr. carnati de casa
-1 ceapa
-250 ml de lapte
-un ou
-sare
-piper
-marar dupa gust
Se prajeste ceapa cu carnatii taiati felii, se adauga leurda cruda, taiata la dimensiunea dorita, se mai prajeste 2 minute pana se inmoaie, se adauga mararul tocat, laptele sarea si piperul si apa pana la consistenta dorita. Se fierbe 10 minute si se adauga un ou batut in prealabil, se fierbe pana se incheaga oul.
Se serveste simpla sau cu crutoane.
Am mai mancat o salata de leurda proaspata cu ceapa verde, castraveti taiati felii, sare si iaurt, care a iesit excelent, mancata cu gratar de porc (scuze, nu am facut fotografii).
Alte retete
Tarta cu branza, leurda si dovlecei.
Salata de boabe de soia si leurda.
Aperitic cu leurda si banza fondue.
Salata de cartofi, rosii, loboda si leurda.
Pui la cuptor umplut cu leurda.
Am fost suprins sa gasesc atat de multe retete cu leurda, dar explicatia e simpla: poate fi folosita pe post de usturoi, dar in plus are si rol de ingredient verde. Cu alte cuvinte, un super-ingredient, pe care il gasesti la piata, cules de batranele, de prin padure, sau chiar de tine, dupa o mica excursie in natura.
Gasesti leurda in martie-aprilie, deci da o fuga in padure la Stanciova sau, cum imi spune un prieten, la Padurea de la Bazos. Daca cunosti alte locuri cu leurda, lasa un comentariu. Cel mai de folos este o localizare cu GPS-ul, deci nu ezita sa lasi coordonatele.
Pofta buna!
P.S. la final cateva imagini cu minunatiile florale din padure (click pe imagini pentru marire).
Foraging: urzica pentru mancaruri de primavara
Nu cred ca exista o persoana care sa fi iesit in natura si sa nu fi cunoscut, pe proprie piele, banala urzica. Din cauza contactului neplacut cu aceasta planta, a reactiei dureroase si inflamatorii ulterioare contactului, am invatat, de mici, sa evitam aceasta planta.
Faptul ca o poti identifica cu usurinta, dupa o prima experienta… urzicatoare, este un bun punct de pornire pentru calatoria ta initiatica in foraging, pentru ca urzica (Urtica dioica) este o planta din care se pot face mancaruri excelente si deosebit de sanatoase.
Cum arata urzica?
Cel mai probabil ca stii deja, dar am sa-ti arat niste fotografii:
La ce e buna?
Uite o lista de pe wikipedia:
- diuretic
- hemostatic (opreste sângerarea)
- antiseptic
- emolient
- depurativ
- combate reumatismul şi anemia
- vindecă rănile şi ulcerul
- stimulează creşterea părului
- luptă împotriva bolilor de rinichi
- reglează tensiunea arterială şi nivelul de zahăr în sânge
- stimulează apetitul
Chiar se mananca?
Sigur ca da! Se culege primavara, cand rasare pe camp, se culeg frunzele si mugurii de crestere, cat sunt mici.
Am fost pe camp si am cules urzicile proaspat iesite :
Daca te uiti in jurul meu, vei vedea o zona de uscaturi: sunt tulpinile uscate ale aglomerarii de urzici. De aproape, arata cam asa:
O gasesti pe camp, pe marginea santurilor, in poieni din padure… cam peste tot, daca stii unde sa cauti.
Dar nu ma urzica?…pe limba?
Ai putea crede ca urzicile proaspat iesite nu urzica. Din experienta proprie iti recomand sa le culegi cu manusi, pentru ca unele dintre ele, chiar mici, sunt intzepatoare.
Dar cand vine vorba de mancare, lucrurile se schimba. Prin fierbere, amestecul de substante care produc urzicarea (acetylcholine, histamine, 5-HT (serotonina), moroidin,[2] leukotrienes,[2] si posibil formic acid … sunt denumirile in engleza..) se degradeaza si isi pierd proprietatile iritante.
De ce s-o mananc?
Pentru ca e buna la gust si extrem de sanatoasa! Contine cantitati importante vitamina A, C, de fier, potasiu, magneziu si calciu. Dupa preparare are gust de spanac amestecat cu gust de castraveti.
Retete?
Cea mai simpla reteta este cea similara cu prepararea spanacului: frunzele se spala, se fierb pana se inmoaie, se stoarce bine de apa intr-un storcator de spaghete, se pune intr-o oala, se adauga lapte, putin ulei, usturoi ras si sare (dupa gust). Mancarea se poate ingrosa cu faina sau amidon, desi eu prefer sa nu le folosesc. Se da un clocot, amestecandu-se continuu ingredientele, pana la omogenizare.
Se mananca ca si garnitura, cu ochiuri de ou sau bucati de friptura/carne fiarta.
Uite cum am gatit urzicile culese…
In imaginea de mai sus este o reteta neaosha: in spanacul proaspat preparat, in clocot, se arunca continutul unui ou si se fierbe pana albusul se intareste, dar galbenusul ramane proaspat. Daca spargi oul, galbenusul curge, ca in imagine. Foarte bun!
Ce se mai poate face din urzici?
Placinte (chiar si in combinatie cu ciuperci si branza!), ciorba, polenta, pesto. Si altele, in functie de imaginatie!
De unde am cules eu?
De pe malul paraului Beregsau, din marginea Dumbravitei, dupa cum vezi in harta de mai jos (da click pe imagine pentru a vedea detalii):
Daca mai cunosti locuri cu urzici, in zona limitrofa Timisoarei, preferabil al Padurea Verde, te rog lasa un comentariu cu localizarea (latitudine, longitudine). De asemenea, spune-mi cu ce reteta preferi sa pregatesti urzicile.
Pofta buna!
Later edit: va recomand un articol deosebit de informat despre urzici si consumul lor, alimentar sau medical, in blogul reteteculinare.ro (click aici pentru articol).
Usturoiul salbatic: Allium vinealis
In plimbarea din aprilie in Padurea Verde am gasit o zona in care creste usturoi salbatic. Este o suprafata de cativa zeci de metri patrati unde usturoiul salbatic este amestecat cu iarba.
Despre planta
Denumire stiintifica: Allium vinealis. Face parte din familia Alliaceae, ca si ceapa si usturoiul.
Este o planta ierbacee, estivala. Este raspandita in toata Europa si pe tarmurile Mediteranei. A fost introdusa in America de Nord si Australia, unde a devenit specie invaziva.
Denumiri alternative
Mai este cunoscut sub numele de pur, samurasla. A nu se confunda cu usturoiul usrului sau Leurda.
Engleza: Wild Garlic, Crow Garlic sau stag’s garlic
Recunoastere
Aspect general: asemanatoare unui smoc de iarba, cu frunze rotunde in sectiune (tubulare), cu varf ascutit. Sursa: gradineamea.ro
Aspect asemanator cu usturoiul. Planta poate ajunge la 1 m (tijele florale), cu 4-5 frunze de 15-20 cm. Sursa: nelucraciun.wordpress.com
Partea ingropata are bulbi asemanatori cu cei de usturoi si radacini firiforme. Sursa: nelucraciun.wordpress.com
Florile sunt asemanatoare cu ale cepei, de culoare violacee.
Topografie
Daca pornesti in Padurea Verde, de la lac, pe traseul albastru, mergi prin poiana si chiar inainte de a intra in padure, pe dreapta, poti vedea in iarba, in dreapta potecii, o zona cu usturoi salbatic, care se diferentiaza in iarba prin faptul ca are frunzele mai groase si mai inchise la culoare.
Este planta tipica de iarna, se poate gasi chiar si in decembrie.
Utilizari medicale
Usturoiul are proprietati antibacteriene si antivirale, datorita compusilor aromatici, volatili. Proabil usturoiul salbatic are proprietati asemanatoare.
Mancaruri
Se foloseste in loc de usturoi, pentru ca are un gust asemanator. Frunzele se toaca, fiind folosite in salate, datorita gustului fin.
Retete:
Salata de telemea cu papadie si usturoi salbatic
200 g telemea de vaci
o mana de frunze de papadie
4 linguri ulei de masline
o legatura de usturoi salbatic
2 tulpini de busuioc
2 linguri otet de mere
Frunzele de usturoi salbatic se culeg cand sunt mici si fragede. Frunzele se spala si se toaca marunt (alaturi de cele de papadie si busuuioc). Branza se taie in cubulete. Se amesteca, se da gust cu otet.
Cartofi zdrobiti cu usturoi salbatic (pentru 6 portii)
800 g cartofi noi, spalati bine dar cu coaja pe ei
6 lingurite de catei de usturoi salbatic trecuti prin presa de usturoi
frunzele de la usturoiul salbatic
1 lingura ulei de masline virgin
1 lingura unt
1/2 ceasca de smantana sau iaurt greces gras sau iaurt de bivolita
sare si piper dupa gust
Se fierb cartofii in coaja pana cand sunt moi si se pot sparge cu furculita. Se scort cartofii din apa, se scurge apa. Se opreste putin din apa in care au fiert.
Cartofii sunt pasirati cu pasiratorul, dar se mai lasa si bucati mai mari (nu se face pireu). Se amesteca cu ingredientele, mai putin cu frunzele de usturoi salbatic. Cartofii pot fi subtiati cu apa lasata deoparte, de la fiert.
Se servesc cu frunzele de usturoi salbatic tocate, presarate peste cartofi.
Otet de usturoi salbatic
frunze de usturoi salbatic, spalate bine
otet de vin alb
Se pune intr-un borcan mare frunzele de usturoi, acoperite complet cu otetul. Se acopera cu un capac si se tine 2-3 saptamani la temperatura camerei. Se strecoare in alta sticla, de culoare mai inchisa. Se tine bine inchis in camara.
Resurse:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Usturoi_s%C4%83lbatic
http://en.wikipedia.org/wiki/Allium_vineale
http://www.gradinamea.ro/Usturoi_salbatic_4870_545_1.html
http://nelucraciun.wordpress.com/2013/03/21/legume-mai-putin-sau-deloc-cultivate-usturoiul-salbatic/
http://nonabrooklyn.com/foraging-brooklyn-free-garlic-all-winter-long/
http://foodpreservation.about.com/od/Pickles/a/Herbal-Vinegars.htm
Usturoita – Alliaria petiolata
Odiseea foragingului in Padurea Verde a inceput in 6 aprilie 2014, cand impreuna cu un prieten din copilarie, am plecat la Padurea Verde sa culegem leurda. Desi se pare ca in Padurea Verde nu exista leurda, aceasta iesire a jucat un rol extrem de important:
- am inceput un proiect de lunga durata, legat de cartografierea resurselor de foraging din jurul comunei Dumbravita, Timis
- am reinceput sa scriu pe acest blog
Ca urmare mi-am propus sa scriu un jurnal, pentru mine si pentru cei interesati, care sa cuprinda un atlas topografic de resurse salbatice comestibile, care se gasesc in preajma Timisoarei. El poate fi folosit pentru cei interesati de foraging, ca resursa de suplimentare a hranei noastre, cea de toate zilele, sau ca resursa de supravietuire alimentara, in vremuri de colaps, fie el economic, social sau de alta natura (razboi).
Am pornit in prima mea excursie in cautarea leurdei, aprilie fiind, cu cartea mea de companie, Food for Free, si am sfarsit in a identifica alta planta, care este abundenta in Padurea Verde: usturoita (Alliaria petiolata). Culmea, are tot gust de usturoi (datorat sulfocianatului de alil), desi mie nu mi se pare. Cand i-am “rumegat” frunzele, mi s-a parut a avea gust de…friptura! Probabil de la faptul ca mie imi place friptura asezonata cu usturoi.
Despre planta
Denumire stiintifica: Alliaria petiolata. Planta bienala din familia mustarului, Brassicaceae. Este planta nativa europeana, dar o gasesti si in nordul Africii. Este inrudita cu plante ca mustarul, rapita si varza. Considerata planta invaziva in SUA (sursa).
Denumiri alternative
A nu se confunda cu leurda, care in unele locuri are acelasi nume, de usturoita.
Romana:aişor, vindecătoare, vindecuţă, voinicică, frunza-voinicului, iarbă-de-boale, iarbă-de-lingoare.
Engleza: Jack from the Hedge, Garlic Mustard
Franceza:erbe à ail
Italiana, Spaniola:Alliaria
Recunoastere
Radacina usturoita: alba, subtire, gust de hrean. Sursa foto: uwgb.edu
Tulpina de usturoita: doar la planta de anul doi, dreapta, poate ajunge pana la 1m inaltime. Sursa foto: wikipedia.org
Frunze de usturoita, primul an: rotunde, crestate, apropiate de pamant, miros de usturoi daca sunt strivite. Sursa: fieldbotany.pbworks.com
Frunza de usturoita: In al doilea an frunzele sunt de forma celor de urzica, foarte subtiri si fine in grosime, culoare verde mai deschis. Sursa foto:http://www.cas.vanderbilt.edu
Flori usturoita: mici, cu patru petale albe, in inflorescente. Sursa foto: pick4.pick.uga.edu
Fruct: pastai cu patru fete, lungime 4-5 cm, contin semintele. Sursa foto: plant-identification.co.uk
Seminte usturoita: mici, negre, lunguie’e, 2.5-3 mm Sursa foto: onlyfoods.net
Topografie
Se gaseste din abundenta la Padurea Verde, in principiu in orice loc unde este semiumbra, in preajma padurilor sau arbustilor (in engleza este cunoscut ca Jack by the Hedge, adica Jack de langa arbusti).
Utilizari medicinale
Consumata in stare proaspata: are actiune bacteriostatica (opreste inmultirea bacteriilor), fiind folosita in infectii pulmonare sau intestinale, supuratii, cangrene infectioase. Usturoita se foloseste ca ajutator la bolnavii de astm, bronşită, reumatism, dar şi ale celor care au alergii la toxinele bacteriene. Curele se realizeaza minimum 10 zile, dar nu mai mult de 3 saptamani.
Seminţele sunt vermifuge şi revulsive. Semintele uscate se piseaza si se obtine o pulbere, care se administreaza 1 gram de 3 ori pe zi, 10 zile.
Sucul de planta: se foloseste ca detoxifiant al plamanilor, inclusiv contra nicotinei. 50 ml suc de planta se amesteca cu 50 ml apa si o lingurita de miere, se ia de 2 ori pe zi, dimineata si seara, 10 zile.
Sucul de planta aplicat extern pe furuncule, rani, gangrene de piele, artroze, traumatisme sau sub forma de cataplasma, ajuta la vindecare.
Contraindicatii: gastrita, nefrite (boli de rinichi), poate produce colici in cazul consumului exagerat.
Mancaruri
Salate: se folosesc frunzele, florile si semintele, alaturi de alte ingrediente: frunze si/sau seminte, seminte germinate, la alegere, in functie de gust.
Sos pesto: se pun intr-un pasirator frunze proaspete de usturoita, seminte de susan, ulei, parmezan, zeama de lamaie si sare. Se pasireaza pana la o consistenta omogena. Se pune pe pizza. Se poate congela pentru uz ulterior.
Sos pentru friptura de miel: se pasireaza 50 g frunze de usturoita,150 ml ulei de masline, zeama de la jumatate de lamaie, sare dupa gust. Se foloseste pe langa friptura de miel, alaturi de garnitura.
Vichysoisse cu usturoita: mai complicat de facut, dar cu tenta frantuzeasca, reteta aici.
Umpluturi: se foloseste la umplerea de ravioli (un soi de pachetele de aluat). Se foloseste o lingura de ulei de masline, o cana de ceapa tocata, 2 catei de usturoi, o cana de ciuperci, 3 cani de frunze de usturoita, 1 lingura branza uscata rasa,1 lingura smantana, sare dupa gust.
Se soteaza ceapa pana se face translucida, se adauga mare parte din usturoi si ciupercile pana ciupercile lasa apa si se evapora, se adauga mare parte din frunzele de usturoita, se prajeste inca 2 minute, se lasa la racit. Continutul tigaii se pune in pasirator, se pasireaza scurt, de 2-3 ori, se adauga restul de usturoi, frunze de usturoita, sare si smantana, se pasireaza din nou. Se umplu ravioli cu acest amestec. Se fierb ravili in apa cu sare. Pentru aluat de ravioli, cautati pe internet reteta.
Fotografii cu retetele de mai sus gasiti la resurse, mai jos.
Resurse:
http://www.taifasuri.ro/taifasuri/farmacie-verde/3082-usturoita-curata-plamanii-nr264-sapt01-07-apr-2010.html
www.ziarulevenimentul.ro/stiri/sanatate/usturoita-o-detoxifianta-ideala-pentru-fumatori–131911.html
en.wikipedia.org/wiki/Alliaria_petiolata
ierburiuitate.wordpress.com/2014/03/16/usturoita/
http://the3foragers.blogspot.ro/2013/04/garlic-mustard-recipe-garlic-mustard.html
http://naturallymom.blogspot.ro/2012/04/wild-garlic-mustard-pesto-eating-weeds.html
http://www.theintentionalminimalist.com/2012/05/garlic-mustard-salad-with-wild-leek-pea.html
Album cu fotografii din prima iesire la Padurea Verde…
Foraging- carti in limba romana
Melcul de padure (Helix Pomatia)
M-am intalnit prima data cu termenul de foraging, nici nu mai stiu precis…probabil intr-un podcast a lui Jack Spirko (The Survival Podcast), sau poate intr-o carte de permacultura, ori intr-un serial TV despre supravietuire. Nu conteaza, dar daca tocmai am amintit de Jack, iti recomand site-ul lui, pentru ca este o comoara pentru persoanele interesate de supravietuirea moderna (daca stau sa ma gandesc, el este initiatorul termenului de modern survivalism).
Este o ciudatenie fara margini faptul ca noi, ca popor care s-a bazat de milenii, pentru completarea hranei zilnice, pe resursele din natura, nu avem un cuvant care sa fie macar asemanator in semantica, la foraging.
Ce este foragingul?
Daca este sa te iei dupa The American Heritage® Dictionary of the English Language, Fourth Edition copyright ©2000 by Houghton Mifflin Company, termenul de foraging inseamna a cauta dupa alimente sau provizii (la modul general). Un alt inteles este acela de a cauta in natura, resurse comestibile pentru animale sau om )diferite de cele obtinute prin vanatoare sau pescuit).
E important de subliniat ca tot in foraging sunt incadrate anumite animale a caror activitate ” de culegere” nu se incadreaza nici in vanatoare, nici in pescuit: insecte, fructe de mare, melci, broaste etc.
In subcultura de survival si in domeniul permaculturii, foraging se refera indeosebi la cautarea plantelor comestibile pentru consumul uman.
Obiceiul culegerii plantelor comestibile din flora spontana in zona carpato-danubiano-pontica
Am folosit termenul de “zona carpato-danuabiano-pontica” pentru ca este cel mai potrivit a defini zona in care a convietuit populatia romaneasca.
In fapt, culegerea pantelor comestibie din flora spontana are o origine milenara, ea se duce in trecut pana la populatia traco-daco-getica si la populatiile anterioare acesteia. Acest comportament isi are originea inainte de agricultura, la populatiile de vanatori-culegatori.
Din acest punct de vedere este o indeletnicire care probabil trece granitele proto-istoriei, pentru simplul fapt ca zona carpato-danubiano-pontica (CDP) este ideala pentru a duce o viata de vanator-culegator, datorita resurselor deosebite care sunt in zona.
Ce e important de subliniat este faptul ca in aceasta zona s-a dezvoltat extrem de mult, in istorie, si utilizarea plantelor medicinale. Mentiunile istorice sunt nenumarate, dacii fiind considerati maestri in vindecarea cu ajutorul plantelor medicinale, indeletnicire care ar proveni din invataturile lui Zamolxis, zeul suprem al panteonului geto-dacic.
Impartire
Daca ar fi sa facem o categorisire a culegerii de plante si animale cu valoare alimentara, acestea s-ar incadra in urmatoarele categorii:
- plante comestibile
- fructe de padure
- ciuperci comestibile (de padure sau din alte zone)
- broaste, melci, raci si alte animale de apa (in afara de pesti)
- insecte (mai putin intalnite in cultura alimentara a zonei CDP)
- miere din surse salbatice
- plante medicinale
- alte surse (?)
Cat priveste plantele medicinale, le-am trecut intr-o categorie in zona de foraging, deoarece multe plante au rol medicinal, dar multe plante medicinale pot fi folosite obisnuit in alimentatie (bem ceaiuri medicinale si cu scop alimentar sau stimulant-socio-recreational). Sa nu uitam ca Hipocrate a spus “Sa-ti fie alimentele medicamente iar medicamentele sa-ti fie alimente.”
Resurse online de foraging
Am dorit sa ating acest subiect doar pe scurt, pentru a arata ca internetul este o sursa destul de buna pentru informarea in acest domeniu. Problema internetului este data de mai multe elemente:
- sunt enorm de multe informatii care trebuie triate
- multe din informatii sunt copii de copii de copii (ma refer la fenomenul copy-paste)
- e necesar sa ai o minima cultura de specialitate, pentru a putea tria informatia relevanta de cea nerelevanta
- ai nevoie de timp si nervi pentru a colecta si tria aceasta informatie
Ca atare recomand sursele bibliografice.
Singura resursa care a iesit in evidenta, la o prima cautare, este calendarul de recoltare a plantelor salbatice comestibile, de la blogul “Bucataria lui Radu” (click aici).
Mai apoi am gasit un blog foarte interesant, “Ierburi uitate”, pe care il recomand (click aici), blog care pare a apartine Monei Petre.
Daca mai stii resurse online interesante de limba romana, lasa un link intr-un comentariu la acest articol (cand spun “interesante, ma refer la cele care se ocupa preponderent cu acest subiect sau au o abordare speciala legata de acesta)
Surse bibliografice romanesti
Din pacate sunt putine carti scrise despre acest subiect. Sunt carti epuizate (ca cea a lui Constantin Dragulescu) sau pur si simplu greu de gasit, pentru ca nu apar in circuitul librariilor, fiind o subnisa de nisa (supravietuire, alimente procurate din mediul natural salbatic).
O sa ma rezum a lista cartile pe care le-am gasit, dedicand apoi un articol de recenzie pentru fiecare dintre ele, pe masura ce imi voi gasi timpul necesar. Ordinea este aleatorie.
Din domeniul plantelor medicinale sunt zeci de carti, m-am oprit asupra celei mai cuprinzatoare enciclopedii pe care am gasit-o.
Titlu: Plante comestibile din flora spontana
Autor: Mihaela WalterEditura: Cesan
An:…
Link: click aici
Titlu: Plante alimentare din flora spontana a Romaniei
Autor: dr. Constantin Dragulescu
Editura: Sport- Turism
An: 1991
Nr. pagini: 191
Link: click aici
Titlu: Flori comestibile. Sanatate si culoare
Autor: Maria Ivascu
Editura: Cetatea de Scaun
An: 2007
Nr. pagini: 74
Link: click aici
Titlu: Ciupercile din flora spontana a Romaniei – Microenciclopedie ilustrata. Manualul culegatorului si consumatorului autohton. Ghid de identificare a peste 300 de specii de ciuperci comestibile si otravitoare de pe teritoriul Romaniei
Autor: Dr. Ing. Ioana Tudor
Editura: Gramen
An: 2011
Link: click aici
Titlu: Enciclopedia plantelor medicinale spontane din Romania
Autor: Mihaela Temelie
Editura: Vladime-Rovimed
An: 2005
Nr. pagini: 831
Link: click aici
Daca stii carti de foraging in limba romana, care nu se regasesc in lista de mai sus, te rog lasa detalii intr-un comentariu la acest articol (mai putin carti despre plante medicinale, care sunt usor de gasit).
Pe aceasta lista nu se gasesc carti despre culegerea melcilor, insectelor comestibile, a broastelor, scoicilor si fructelor de mare, scrise in limba romana. Nu am intalnit astfel de carti.
Bibliografie in limba engleza
In schimb, exista o carte despre foraging, in limba engleza, o carte care abordeaza si subiectul fructelor de mare si a animalelor de apa (cu exceptia pestilor), o carte pe care o port cu mine in fiecare iesire la foraging, pentru ca e in format de buzunar si are fotografii color de foarte buna calitate.
Titlu: Food for Free
Autor: Richard Mabey
Editura: Harper Collins
An: 2004
Nr. pagini: 235
Link: click aici
Foloseste linkul de mai sus si poti cumpara cartea de la Amazon din Anglia si nu trebuie sa platesti vama, iar cartea iti vine direct acasa.
Cat despre carti in limba engleza pe subiect de foraging, sunt foarte multe. Pentru a consulta o lista de la Amazon, click aici.
La final te invit sa lasi un comentariu la acest articol, daca stii alte carti in limba romana despre subiect.