Supravietuirea in natura si salbaticie

Tura de iarna de o zi pe Muntele Mic

In 29 ianuarie 2011, am facut o tura de iarna, de o zi, la Muntele Mic, judetul Caras Severin, impreuna cu un bun prieten, Flaviu.

Am pornit cu masina la 7.45 dimineata. Am ajuns la telescaunul de la Muntele Mic pe la 11.00, de unde am inceput sa urcam pe jos, de la cota 730 m (telescaun plecare) la cota 1530 m (telescaun sosire) – diferenta de nivel: 800 metri.

Traseul a urmat soseaua asfaltata ce merge de la telescaun plecare pe platoul de la Muntele Mic. Primele 15 minute am mers pe drum, dupa care am inceput sa scurtam, prin padure, serpentinele drumului.

Mai jos aveti traseul aproximativ. Planuiesc sa-mi cumpar un GPS logger pentru ca, pe viitor, sa trasez cu certitudine maxima traseul urmat.

Traseul turei de iarna prin zona Muntele Mic

Linia de culoare verde arata traseul telescaunului (durata de parcurs: 45 minute, fiind cel mai lung traseu de telescaun din Romania). Cu rosu este traseul turei de iarna.

Primul segment l-am strabatut pe drumul asfaltat, acoperit de zapada. Al doilea segment (tot rosu) am “taiat” prin padure, urmand in general traseul stalpilor de beton, care duc cablurile de curent electric.

Dupa al doilea segment rosu am continuat urcand si apoi coborand o culme, prin padure, fara a urma un traseu sau o poteca (acolo sunt facut fotografiile cu mine, uracand in padure). Acesta este segmentul albastru de pe harta de mai sus.  Intrarea in acest segment apare intr-o fotografie cu un drum si trei linii rosii, care arata traseul de atac prin padure.

Din pacate, cand am vrut sa coboram din nou pe drum, tot segmentul era format dintr-o rapa de aproximativ 7 m inaltime, care facea foarte dificila coborarea. Pentru a nu ne accidenta, am revenit pe urmele noastre pana la punctul unde am parasit drumul (din nou urcand si coborand versantul respectiv).

Am continuat pe drum, traseul insemnat cu galben. Acest segment (traseul albastru, dus-intors si traseul galben) ne-a costat cam o ora.

Am continuat, urmand drumul (traseul rosu ce continua traseul galben), apoi am inceput sa “taiem” serpentinele, prin padure (urmatorul segment rosu).

Am taiat printr-un platou, apoi prin padure (urmatoarele segmente rosii) pentru a continua pe drum. Pe platoul alpin am taiat ultima serpendina care devia puternic spre dreapta, apoi am reintalnit drumul si l-am urmat pana la telescaun, unde am ajus la ora 15.55.

Pe parcursul traseului am facut pauze de 5-10 minute, pentru a incalta/descalta rachetele de zapada, in functie de traseul. Flaviu are rachete TSL speciale pentru urcat pante, iar eu am folosit rachete manufacturate de mine, dupa un design folosit de trupele de vanatori de munte elvetieni din al doilea razboi mondial (Swiss Army Snowshoese). Tinand cont de designul grosier si materialele rudimentare (bucati de lemne, coltare de metal, totul asamblat cu suruburi de lemn), rachetele s-au comportat admirabil pe teren, permitandu-mi sa merg prin zapada de 35 de cm adancime si sa urc pante de 50 de grade. Voi scrie un articol separat despre folosirea acestor rachete si un tutorial despre constructia lor.

Mai jos aveti imagini din tura. Sunt cateva imagini cu urme pe zapada, ale celor doua tipuri de rachete (ale mele au urme mai scurte, sunt cele din dreapta), pe pante intre 35 si 50 de grade. In ultima imagine se vede cum coarda de prindere a rachetelor a intrat intre toc si corpul bocancului, ceea ce a facut bocancul inutilizabil.

A fost o tura superba. Vremea insorita a fost un bonus binemeritat. Am ramas cu amintiri deosebite si cu promisiunea ca ne vom intoarce in zona, pentru alte trasee.

Reply

*