Supravietuirea in natura si salbaticie

Calatorii

Cheile Nerei- ‘La Tunele’

Cu ocazia unei scurte iesiri, la inceputul lui februarie, pe o vreme de primavara, cand am vizitat cascadele Beusnitei (vezi aici), am facut si o vizita rapida prin cateva tuneluri ale potecii care merge spre Sasca Romana. Noi am vizitat portiunea care incepe la Podul Beiului si continua spre Sasca Romana pret de vreo 20 de minute, trecand prin mai multe tuneluri.

Dupa cateva tuneluri, inaintea portiunii unde Nera face un cot larg, iar poteca este cioplita spectaculos in stanca versantului, am parasit poteca si am urcat pe versant, deasupra tunelului, unde am admirat peisajul, pe un vant napraznic.

Cum soarele se pregatea sa apuna, ne-am intors pe acelasi traseu, pe un frig ce se ascutea cu fiecare minut, nu inainte de a profita de o scurta partida de foraging, facand o cura naturala de vitamina C, pe care le contine gustoasa pasta din interiorul maceselor macerate discret de gerul iernii. Gustoase foc!

Ne-am intors la masina, care ne-a dus spre Oravita, unde am mancat o gustoasa pizza, la un restaurant de langa gara.  Stii cum se zice:

There is no aspect, no facet, no moment of life that can’t be improved with pizza.

Asta zice Daria, un personaj de desene animate dintr-un serial omonim, care sintetizeaza perfect tinerii de astazi: inteligenti si asociali.


Capitale europene: Beograd (Belgrad, Belgrade)

Unul dintre proiectele de calatorie ale familiei este vizitarea capitalelor europene. Daca in Decembrie 2014 am ajuns pentru doua zile, mai mult fortuit, in Bratislava (despre care nu am scris inca, dar sper ca imi voi face timp pentru asta), in vacanta de dupa Pastele 2015, pe care ne-am luat-o, ca familie, am pornit pentru doua zile la Beograd (denumirea originala, in sarba).

Initial ne-am bazat pe Trip Adviser, la recomandarea unor prieteni, care si-au facut planul de calatorie in Paris folosind aceasta aplicatie pentru Android (ei foloseau iPhone). S-a dovedit o idee buna, dar surpriza a fost cand am ajuns acolo si ne-am schimbat programul, in mod pozitiv.

Iata care erau cele mai populare destinatii, dupa listate pe Trip Adviser (click aici):

  • fortareata orasului
  • Ada Ciganlija (insula cu multa verdeata)
  • Skadarlija (zona boema a orasului)
  • Knez Mihailova (“pe Corso”, cum se zice in Timisoara, adica principala artera centrala, cu magazine)
  • tur la obiective turistice, “pe jos” (walking tour), gratuit

Plus inca alte obiective “populare” (biserica Sf. Sava, mormantul lui Tito etc.) In plus as fi vrut sa mergem pe la Muzeul lui Tesla. Ce a iesit pana la urma, vei vedea.

Cazarea

Am ales un apartament cu o camera (studio) prin booking.com, si bine am facut. Este o retea de apartamente in Belgrad, http://www.balkan-inn.com, de la care am inchiriat un apartament in centrul istoric al orasului (stari grad), vis-a-vis de gara de gara principala a orasului (mai jos ai imaginile de la fereastra camerei, etajul patru).

IMG_20150415_222010 IMG_20150415_222132

Nu avem imagini din apartament, dar era curat, o camera cu un pat dublu si un extensibil dublu, o chicineta cu masa, scaune, plita electrica, chiuveta si aparat microunde, televizor cu televiziune prin cablu, WiFi, baie cu cabina de dus, chiuveta, masina de spalat (si WC, evident :) )

Curat, mobilier in stare buna. Blocul vechi, din anii 1950, cu intrare, lift si scara… ca din perioada respectiva. Liniste, desi erau si alte apartamente, care apartiuneau unui hostel. Bonus: parcarea blocului, gratuita, unde gazda noastra, Bojan, ne-a tinut un loc de parcare (am sunat cu 30 minute inainte de venire si astfel, prin bunavointa gazdei, am economisit 20 de euro taxa de parcare pe 2 zile). Studio-ul a costat 40 de euro pe zi hoteliera: un pret ok!

Obiective turistice: ce am vizitat

Toate obiectivele din centrul vechi al orasului puteau fi atinse dupa maxim 30 de minute de mers, pe jos, lucru excelent.

Knez Mihailova

Chiar in seara respectiva am vizitat zona de shopping (pentru fetele mele, evident): lume multa, tinand cont ca era ora 21.00, miercuri. Lume cosmopolita, multi artisti locali (pictori, muzicieni care cantau live, diferite genuri de muzica), standuri de suveniruri, de inghetata, mobilier stradal de la localurile de pe margine (cafenele, baruri). Ne-am intors la apartament pe la 23.00, strazile luminate, ne-am simtit in siguranta, desi nu am vazut politie.

IMG_20150415_202925 IMG_20150415_211156

Restaurantul Balkan Orient Express

A doua zi am plecat sa vizitam cateva dintre obiectivele de pe Trip Adviser. Prima data, conform unui obicei pe care ni l-am facut, am mers sa ne bem cafeaua de dimineata la cel mai luxos restaurant (sau cafenea, dupa caz) pe care il gasim, in centrul orasului. Am ales restaurantul Balkan, Orient Expres din fata hotelului Moskva. O decizie buna, din punct de vedere al plasarii, calitatii interiorului, deservirii.

oe orient_expressIMG_20150416_112220

Am avut o masa la geam, iar geamul… lipsea (de fapt era deshis si acoperit de perdele). Zi superba, priveliste la fel. Cafeaua turceasca excelenta, in schimb cafeaua cu frisca, era cu frisca artificiala, din spray (penibil pentru un local de talia sa), chiar si asa cafeaua buna.

Turul orasului pe jos, gratuit

Initial am vrut sa luam acest tur, care porneste de obicei la ora 11.oo din piata centrala a orasului, dar am pornit spre zona boema, Skadarlija. Intamplator (sau nu), acolo am intalnit grupul turului gratuit, care este realizat de voluntarii unui ONG (ghidul nostru era Maja). Am ramas cu ei, decizie excelenta, pentru ca am vazut si aflat lucruri extraordinare:

  • detalii picante despre temperamentul chefliu al sarbilor si viata in Skadarlija
    IMG_20150416_122515
    IMG_20150416_122548IMG_20150416_122619
  • informatii despre primul “Lizeum” din Serbia, unde s-a format elita intelectualitatii sarbe in secolul XIX

IMG_20150416_123050

IMG_20150416_132754 IMG_20150416_134108 IMG_20150416_134129 IMG_20150416_134208

IMG_20150416_134829 IMG_20150416_135416  IMG_20150416_135430IMG_20150416_140704

In acel moment ne-am separat, eu am fost la muzeul militar, iar Simona si Daria au mers mai departe cu grupul, la Muzeul Bancii Nationale.

Muzeul Bancii Nationale

Excelent obiectiv, unde poti sa vezi:

  • monezi antice si moderne
  • bancnote din diferite perioade istorice
  • prese si masini de batut monede
  • lingouri de aur
  • si in plus, poti sa-ti faci o bancnota cu propriul chip!

IMG_20150416_145539   IMG_20150416_145856IMG_20150416_145818IMG_20150416_145611

Un obiectiv gratuit, de pus pe lista de vizitat!

Muzeul Militar

Este un muzeu pe care am vrut sa-l vizitez, pentru ca sunt pasionat de istorie. Stiam ca pot sa vad arme de toate tipurile si, mai ales, un fragment din avionul invizibil american, doborat in timpul Razboiului din Balcani.

Am fost impresionat de multitudinea exponatelor: peste 30.000, originale sau copii. Am vazut o multime de arme din toate timpurile, masini de razboi, tunuri, tancuri, plus o multime de informatii si fotografii. A fost o lectie de istorie foarte interesanta.

Supriza: am vazut o masina de coduri ENIGMA, asta dupa ce cu cateva saptamani in urma vazusem fimul “The Imitation Game” (ti-l recoamnd daca iti palce istoria) plus o multime de arme moderne din razboiul sarbo-croat.

Am fost impresionat de armuri filigranate si arme turcesti (sabii, flinte) lucrate in filigran, in fildes sau os, cu un simt artistic extraordinar, care sunt sigur ca au costat o avere si apartineau unor ofiteri foarte bogati, care doreau sa-si arate situatia materiala prin armele lor. Erau, practic, adevarate opere de arta!

IMG_20150416_134531 IMG_20150416_134543 IMG_20150416_134734 IMG_20150416_135337 IMG_20150416_135413 IMG_20150416_140022 IMG_20150416_140031 IMG_20150416_142638

In concluzie, turul pedestru al orasului a fost un mare succes si vi-l recomand. Tot atunci am aflat de alte tururi, realizate de acelasi ONG, care au intrat automat pe lista mea de facut in Belgrad…

Ce mai poti face

  • turul catacombelor
  • turul istoriei comuniste
  • turul orasului Zemun (oras lipit de Belgrad, care s-a dezvoltat diferit de capitala, pentru ca a facut parte din Ungaria si  apoi Austro-Ungaria)

Probabil in viitor voi mai vizita muzeul Nicola Tesla si Ada Ciganlija.

Concluzie

M-am simtit bine in Belgrad, oamenii sunt prietenosi, preturile foarte bune, pentru cazare, shoping si pentru specialitati culinare locale, sunt locuri interesante pentru vizitat, indiferent de domeniile tale de interes.

P.S. apropo de specialitati locale, am mancat un platou pentru doua persoane, cu fripturi pregatite in stil local (foarte bune!),  dar am mancat trei persoane si ne-a ramas si la pachet, la restaurantul Tara.


Munchen: natura si asepsie

In urma cu cateva luni mi-am propus sa fac, impreuna cu familia, un concediu de Craciun la Munchen. Ca de obicei, primul lucru care mi-a venit in minte a fost sa caut modalitati prin care sa descopar natura din zona. Din pacate, timpul scurt de sedere si necesitatea de a imparti timpul in functie de preferintele tuturor membrilor de familie, m-a oprit sa ies cu adevarat departe de oras, pentru a cerceta natura “virgina”.

Auzisem de la prieteni ca nemtii adora sa iasa “la aer” de cate ori au ocazia si practica diferite sporturi outdoor: se alearga mult, se face ciclism, iar cine are timp si bani, practica sporturi mai mult sau mai putin extreme: ski free-ride, mountain biking downhill, parapantism etc.

Aveam sa descopar in “natura” Munchenului adevarul de mai sus, alaturi de unul pe care nu il gasesti in ghidurile de calatorie: tendinta nemtilor spre aseptizare.

Natura aseptica

Adevarul este ca regiunea Bayern (Bavaria), unde se afla Munchenul este extrem de populata, fiind un land eminamente industrial: de la centrele de dezvoltare IT pana la centrele industriei automobilistice (aici se afla multe din fabricile care asambleaza BMW si Audi). Din aceasta perspectiva, sa mentii un mediu natural in mijlocul inghesuielii  populatiei umane si a dezvoltarii industriale acaparante de teritoriu este o incercare cu sanse variabile de reusita. Ce iese? O imitatie a naturii, de la parcuri, la surful pe valuri ariticiale, la zone de hiking si echitatie, in simulacre de paduri. Totul este impartit, caroiat, betonat sau pietruit: intr-un cuvant, aseptizat.

In aceste zone nu vei vedea animale salbatice, decat in masura in care acestea sunt tupeist-adaptative sau chiar semi-domesticite, cum e cazul ratelor si gastelor din parcurile muncheneze.

 

Natura artificiala: parcurile

Am fost in Englischer Garten, un parc public din care e posibil sa se fi inspirat Central Park din New York.

Are o zona centrala deschisa, de vreo doua hectare, in care pe iarba bine taiata, cu candoare germana, lumea poate veni pentru un picnic in stil american. De jur-imprejurul acestei zone centrale trec bratele artificiale ale canalelor prin care curge apa raului Eisbach, zona care anterior era inundabila. Aceste canale au un debit mare, apa atingand o viteza superioara celei pe care ar fi avut-o raul, la o asemenea panta si un asemenea vad.

Natura artificiala: canale si insule

In Englischer Garten sunt cateva repere care merita vizitate. Unul dintre acestea este insula pe care se afla Casa Japoneza a Ceaiului.

Deschisa doar cateva saptamani pe an, atunci cand un grup de japonezi organizeaza ceremonia ceaiului, Casa Ceaiului este o cladire construita in stil tipic japonez, din lemn si alte materiale naturale. Se ascunde cochet in mijlocul unei insule artificiale, incojurata de abori si arbusti si vegheata de o populatie vesela si dezinhibata de rate si gaste semi-salbatice, cu un tupeu inegalabil, care hartuie vizitatorii ce se apropie de malurile “lacului” care inconjoara insula, sperand sa primeasca faramituri de paine sau alte resturi comestibile.

Natura artificiala: surferi pe valuri “de beton”

In Munchen este o zona in care se face surfing! Pe un canal artificial al raului Eisbach, s-a construit un prag de beton care produce, datorita debitului generos si a vitezei mari a apei, un val pe aproape intreaga  latime a raului. Cu binecuvantarea placida a autoritatilor, care la un moment dat a renuntat sa opreasca sportivii amatori care sfidau interdictiile locale, surferii si-au adus placile si s-au aruncat pe valul artificial.

Nebunia continua zilnic, chiar si in a doua zi de Craciun: entuziasti ai alunecarii gratioase pe val se aduna in costume de neopren, in mijlocul iernii, la +3 grade Celsiul, pentru a face miscare in stilul lor. Sunt admirati de trecatorii care filmeaza cu smart-phone-urile sau aparatele de fotografiat, acest spectacol sui-generis, balet acvatic pe gratis.

Daca sunteti in Munchen, va recomand sa treceti pe acolo. Negresit.

Natura ingenunchiata: “padurile” din jurul Munchenului

Am locuit in acele zile in Oberhaching, o comuna absolut asemanatoare Dumbravitei in care stau eu: este in proximitatea Munchenului si are o padure lipita de sat.

Cand spui ‘padure’ esti indus in eroare de terminologie. Deosebirile fata de Padurea Verde din preajma Dumbravitei, pe care o cunosc tot mai bine, cu fiecare vizita pe care i-o fac, sunt izbitoare:

  • nu exista animale salbatice
  • toate aleile sunt pietruite
  • nu exista poteci marcate (!)

In rest asemanarile sunt existente: caroiajul tipic al sectoarelor defrisate specific padurilor amenajate pentru vanatoare, existenta posturilor de observatie vanatoresti la fiecare sector defrisat, numeroasele marcaje silvice, joggeri si biciclisti veniti la aer liber.

Dar mai mult decat atat, nu trece mult dupa ce ai inceput plimbarea si esti nevoit mergi printr-un tunel peste care trece soseaua sau sa vezi, printre copaci, lungi siruri de case/cabane ridicate de dezvoltatorii imobiliari care isi promoveaza proprietatile (in pliantele de vanzare) ca facand parte “din natura”.

In esenta, e vorba de o natura chinuta si aseptizata, despuiata de atributul salbaticiei. Practic, un loc vecin cu artificialitatea, desi este considerat, conform indicatoarelor, “regiune protejata”.

“Mai bine decat nimic”

Pe cand cutreieram “padurea” de langa Oberhachind cu fata mea si ii descriam senzatia de mediu aseptic pe care mi-o inspira, Daria mi-a spus: “Oricum, e mai bine decat nimic, decat sa n-ai deloc.” Atunci am inteles, intr-un fel, importanta acestor locuri. Pentru omul oraselor, care e privat in totalitate de natural, mediul natural artificial (parcurile) sau natura abrutizata si redusa la o colectie de plante este mult mai buna decat o mare de betoane.

In principiu sunt de acord, dar asta nu ma satisface si nu ma opreste sa caut natura cu “N” mare. In acel moment am inceput sa iubesc si mai mult Padurea Verde, pe care o credeam o palida reflexie a unei paduri adevarate.

De-abia astept sa ajung acasa!

This slideshow requires JavaScript.