Supravietuirea in natura si salbaticie

Iesiri in natura

Cascadele Beușniței

Am plecat la inceputul lui februarie intr-o scurta tura de ‘iarna’, de fapt o placuta iesire cu vreme de primavara. Am fost instigati la aceasta ‘iesire’ de un bun prieten, Adi ‘Negru’ Lancrajean, care are atatea specializari in domeniul muntelui, ca nici n-are rost sa incep sa le insir :)

Am plecat din Timisoara spre Oravita, apoi am mers spre Potoc, pentru a intra in zona Rezervatiei Cheile Nerei – Beusnita. Ne-am dus spre Cantonul Damian, dar la un moment dat am virat spre stanga, urmand drumul spre campingul Valea Beiului, unde am parcat.

De acolo am continuat pe jos prin Poiana Beusnitei, spre lacul Ochiul Beiului, dupa care am continuat spre Cascada Beusnitei si dincolo de ea, atata timp cat am mai intalnit cascade.

In final ne-am intors pe acelasi drum pana la masina.

Cu aceasta ocazie am facut mai multe fotografii, cu telefonul si am incercat ultima achizitie, o camera AMKOV AMK5000S, care poate filma si subacvatic. Mai jos poti viziona ‘colectia’ de fotografii si filmari.

Spre Poiana Beusnitei

Cascade la Ochiul Beiului

Ochiul Beiului

Cascada Beusnitei

Dincolo de Cascada Beusnitei

Panorama

IMG_20160207_123923

Testand camera subacvatica

Urcand pe langa Cascada Beusnitei


Foraging: leurda pentru mancaruri de primavara

Leurda este pe listea mea scurta de foraging. Anul trecut am incercat sa gasesc leurda in Padurea Verde, dar am pornit prea tarziu “la lupta” De aceea, in 2015 am stat la panda dupa vremea de afara si… am aflat de Leurda Party.

Leurda Party este o “adunare” padureasca (pentru ca se face in padure, nu e campeneasca, adica in camp) care sarbatoreste venirea primaverii prin culegerea si mancarea de leurda… in grup. Se face in padurea de langa Stanciova. Am aflat de ea de la Irina si Gab, buni prieteni si ajutoare de nadejde in organizarea atelierului de polituneluri de la Stanciova, din 21 martie 2015.

Am inteles ca a fost o initiativa a “grupului local” din Stanciova, “mediatizata” pe fb, dar eu nu am gasit pagina, probabil e data la “personale”. Oricum, ghidat prin telefon de Gab, am ajuns la locul denumit “Izvor” sau “La banci”

IMG_20150322_135727 IMG_20150322_135941 IMG_20150322_140425 IMG_20150322_140742

Fotografia din dreapta jos este chiar in apropierea izvorului (La banci). In imaginea de mai jos ai coordonatele GPS si fotografia din satelit (click pe imagine pentru marire):

la banci

In acest loc, pe stanga drumului, se gaseste un izvor captat, dar din spusele localnicilor nu are apa potabila, pentru ca pe acolo trec si oile si calca in izvor. Tot acolo sunt vreo doua mese si banci din lemn, la care era prezenta deja “multimea” de petrecareti cu leurda: lumea a adus mancare si a pus-o “la comun”, in plus pe dealul din vecinatate se culegea leurda pentru o salata de sezon.

La recomandarea lui Gab, am urcat de-a lungul drumului inca vreo 500 de metri, unde se facea la dreapta, pe o vale secundara, o poteca. In acea vale, pe versanti, te adanceai intr-o zona cu leurda tot mai densa, cu frunze mai mari decat cele din preajma izvorului pe langa care am trecut.

IMG_20150322_141525 IMG_20150322_141517 IMG_20150322_141554 IMG_20150322_141635 IMG_20150322_141722 IMG_20150322_145008 IMG_20150322_150427

Dupa vreo ora de cules, am strans 1-2 kg de leurda si m-am alaturat “petrecaretilor”, care tocmai erau pe plecate.

IMG_20150322_145021 IMG_20150322_145036

Ce poti gati din leurda?

Ca si urzicile, leurda poate fi folosita pentru a face o mancare asemanatoare cu spanacul, in amestec cu acesta sau chiar singura. Am facut mancare doar din leurda si a avut un gust asemanator cu al spanacului gata condimentat cu usturoi. Reteta este similara cu cea pe care am scris-o la articolul despre  urzica.

In fotografiile de mai jos apare leurda inainte de fierbere si fiarta si pusa la stors

IMG_20150323_095753 IMG_20150323_095821 IMG_20150323_095832

Am facut si ciorba de leurda (dupa o reteta similara cu supa de salata), dupa urmatoarea reteta:

-leurda 0.5 kg
-300 gr. carnati de casa
-1 ceapa
-250 ml de lapte
-un ou
-sare
-piper
-marar dupa gust

Se prajeste ceapa cu carnatii taiati felii, se adauga leurda cruda, taiata la dimensiunea dorita, se mai prajeste 2 minute pana se inmoaie, se adauga mararul tocat, laptele sarea si piperul si apa pana la consistenta dorita. Se fierbe 10 minute si se adauga un ou batut in prealabil, se fierbe pana se incheaga oul.

Se serveste simpla sau cu crutoane.

IMG_20150327_111758 IMG_20150327_111917

Am mai mancat o salata de leurda proaspata cu ceapa verde, castraveti taiati felii, sare si iaurt, care a iesit excelent, mancata cu gratar de porc (scuze, nu am facut fotografii).

Alte retete

Pesto

Tarta cu branza, leurda si dovlecei.

Salata de boabe de soia si leurda.

Aperitic cu leurda si banza fondue.

Salata de vinete cu leurda.

Pulpe cu leurda si bacon.

Cuscus cu leurda.

Salata de cartofi, rosii, loboda si leurda.

Quiche cu spanac si leurda.

Pui la cuptor umplut cu leurda.

si altele. Sau inca!

Am fost suprins sa gasesc atat de multe retete cu leurda, dar explicatia e simpla: poate fi folosita pe post de usturoi, dar in plus are si rol de ingredient verde. Cu alte cuvinte, un super-ingredient, pe care il gasesti la piata, cules de batranele, de prin padure, sau chiar de tine, dupa o mica excursie in natura.

Gasesti leurda in martie-aprilie, deci da o fuga in padure la Stanciova sau, cum imi spune un prieten, la Padurea de la Bazos. Daca cunosti alte locuri cu leurda, lasa un comentariu. Cel mai de folos este o localizare cu GPS-ul, deci nu ezita sa lasi coordonatele.

Pofta buna!

P.S. la final cateva imagini cu minunatiile florale din padure (click pe imagini pentru marire).

IMG_20150322_151349 IMG_20150322_151252 IMG_20150322_151343 IMG_20150322_151234 IMG_20150322_151102 IMG_20150322_151045


Foraging: urzica pentru mancaruri de primavara

Nu cred ca exista o persoana care sa fi iesit in natura si sa nu fi cunoscut, pe proprie piele, banala urzica. Din cauza contactului neplacut cu aceasta planta,  a reactiei dureroase si inflamatorii ulterioare contactului, am invatat, de mici, sa evitam aceasta planta.

Faptul ca o poti identifica cu usurinta, dupa o prima experienta… urzicatoare, este un bun punct de pornire pentru calatoria ta initiatica in foraging, pentru ca urzica (Urtica dioica) este o planta din care se pot face mancaruri excelente si deosebit de sanatoase.

Cum arata urzica?

Cel mai probabil ca stii deja, dar am sa-ti arat niste fotografii:
250px-Illustration_Urtica_dioica0urzica-proprietati-terapeutice

La ce e buna?

Uite o lista de pe wikipedia:

  • diuretic
  • hemostatic (opreste sângerarea)
  • antiseptic
  • emolient
  • depurativ
  • combate reumatismul şi anemia
  • vindecă rănile şi ulcerul
  • stimulează creşterea părului
  • luptă împotriva bolilor de rinichi
  • reglează tensiunea arterială şi nivelul de zahăr în sânge
  • stimulează apetitul

Chiar se mananca?

Sigur ca da! Se culege primavara, cand rasare pe camp, se culeg frunzele si mugurii de crestere, cat sunt mici.

Am fost pe camp si am cules urzicile proaspat iesite :
IMG_6547 IMG_6548 IMG_6549 IMG_6550

Daca te uiti in jurul meu, vei vedea o zona de uscaturi: sunt tulpinile uscate ale aglomerarii de urzici. De aproape, arata cam asa:

IMG_6552

O gasesti pe camp, pe marginea santurilor, in poieni din padure… cam peste tot, daca stii unde sa cauti.

Dar nu ma urzica?…pe limba?

Ai putea crede ca urzicile proaspat iesite nu urzica. Din experienta proprie iti recomand sa le culegi cu manusi, pentru ca unele dintre ele, chiar mici, sunt intzepatoare.

Dar cand vine vorba de mancare, lucrurile se schimba. Prin fierbere, amestecul de substante care produc urzicarea (acetylcholine, histamine, 5-HT (serotonina), moroidin,[2] leukotrienes,[2] si posibil formic acid … sunt denumirile in engleza..) se degradeaza si isi pierd proprietatile iritante.

De ce s-o mananc?

Pentru ca e buna la gust si extrem de sanatoasa! Contine cantitati importante vitamina A, C, de fier, potasiu, magneziu si calciu. Dupa preparare are gust de spanac amestecat cu gust de castraveti.

Retete?

Cea mai simpla reteta este cea similara cu prepararea spanacului: frunzele se spala, se fierb pana se inmoaie, se stoarce bine de apa intr-un storcator de spaghete, se pune intr-o oala, se adauga lapte, putin ulei, usturoi ras si sare (dupa gust). Mancarea se poate ingrosa cu faina sau amidon, desi eu prefer sa nu le folosesc. Se da un clocot, amestecandu-se continuu ingredientele, pana la omogenizare.

Se mananca ca si garnitura, cu ochiuri de ou sau bucati de friptura/carne fiarta.

Uite cum am gatit urzicile culese…

IMG_6553 IMG_6555

In imaginea de mai sus este o reteta neaosha: in spanacul proaspat preparat, in clocot, se arunca continutul unui ou si se fierbe pana albusul se intareste, dar galbenusul ramane proaspat. Daca spargi oul, galbenusul curge, ca in imagine. Foarte bun!

Ce se mai poate face din urzici?

Placinte (chiar si in combinatie cu ciuperci si branza!), ciorba, polenta, pesto. Si altele, in functie de imaginatie!

De unde am cules eu?

De pe malul paraului Beregsau, din marginea Dumbravitei, dupa cum vezi in harta de mai jos (da click pe imagine pentru a vedea detalii):

loc

Daca mai cunosti locuri cu urzici, in zona limitrofa Timisoarei, preferabil al Padurea Verde, te rog lasa un comentariu cu localizarea (latitudine, longitudine). De asemenea, spune-mi cu ce reteta preferi sa pregatesti urzicile.

Pofta buna!

Later edit: va recomand un articol deosebit de informat despre urzici si consumul lor, alimentar sau medical, in blogul reteteculinare.ro (click aici pentru articol).

 


Munchen: natura si asepsie

In urma cu cateva luni mi-am propus sa fac, impreuna cu familia, un concediu de Craciun la Munchen. Ca de obicei, primul lucru care mi-a venit in minte a fost sa caut modalitati prin care sa descopar natura din zona. Din pacate, timpul scurt de sedere si necesitatea de a imparti timpul in functie de preferintele tuturor membrilor de familie, m-a oprit sa ies cu adevarat departe de oras, pentru a cerceta natura “virgina”.

Auzisem de la prieteni ca nemtii adora sa iasa “la aer” de cate ori au ocazia si practica diferite sporturi outdoor: se alearga mult, se face ciclism, iar cine are timp si bani, practica sporturi mai mult sau mai putin extreme: ski free-ride, mountain biking downhill, parapantism etc.

Aveam sa descopar in “natura” Munchenului adevarul de mai sus, alaturi de unul pe care nu il gasesti in ghidurile de calatorie: tendinta nemtilor spre aseptizare.

Natura aseptica

Adevarul este ca regiunea Bayern (Bavaria), unde se afla Munchenul este extrem de populata, fiind un land eminamente industrial: de la centrele de dezvoltare IT pana la centrele industriei automobilistice (aici se afla multe din fabricile care asambleaza BMW si Audi). Din aceasta perspectiva, sa mentii un mediu natural in mijlocul inghesuielii  populatiei umane si a dezvoltarii industriale acaparante de teritoriu este o incercare cu sanse variabile de reusita. Ce iese? O imitatie a naturii, de la parcuri, la surful pe valuri ariticiale, la zone de hiking si echitatie, in simulacre de paduri. Totul este impartit, caroiat, betonat sau pietruit: intr-un cuvant, aseptizat.

In aceste zone nu vei vedea animale salbatice, decat in masura in care acestea sunt tupeist-adaptative sau chiar semi-domesticite, cum e cazul ratelor si gastelor din parcurile muncheneze.

 

Natura artificiala: parcurile

Am fost in Englischer Garten, un parc public din care e posibil sa se fi inspirat Central Park din New York.

Are o zona centrala deschisa, de vreo doua hectare, in care pe iarba bine taiata, cu candoare germana, lumea poate veni pentru un picnic in stil american. De jur-imprejurul acestei zone centrale trec bratele artificiale ale canalelor prin care curge apa raului Eisbach, zona care anterior era inundabila. Aceste canale au un debit mare, apa atingand o viteza superioara celei pe care ar fi avut-o raul, la o asemenea panta si un asemenea vad.

Natura artificiala: canale si insule

In Englischer Garten sunt cateva repere care merita vizitate. Unul dintre acestea este insula pe care se afla Casa Japoneza a Ceaiului.

Deschisa doar cateva saptamani pe an, atunci cand un grup de japonezi organizeaza ceremonia ceaiului, Casa Ceaiului este o cladire construita in stil tipic japonez, din lemn si alte materiale naturale. Se ascunde cochet in mijlocul unei insule artificiale, incojurata de abori si arbusti si vegheata de o populatie vesela si dezinhibata de rate si gaste semi-salbatice, cu un tupeu inegalabil, care hartuie vizitatorii ce se apropie de malurile “lacului” care inconjoara insula, sperand sa primeasca faramituri de paine sau alte resturi comestibile.

Natura artificiala: surferi pe valuri “de beton”

In Munchen este o zona in care se face surfing! Pe un canal artificial al raului Eisbach, s-a construit un prag de beton care produce, datorita debitului generos si a vitezei mari a apei, un val pe aproape intreaga  latime a raului. Cu binecuvantarea placida a autoritatilor, care la un moment dat a renuntat sa opreasca sportivii amatori care sfidau interdictiile locale, surferii si-au adus placile si s-au aruncat pe valul artificial.

Nebunia continua zilnic, chiar si in a doua zi de Craciun: entuziasti ai alunecarii gratioase pe val se aduna in costume de neopren, in mijlocul iernii, la +3 grade Celsiul, pentru a face miscare in stilul lor. Sunt admirati de trecatorii care filmeaza cu smart-phone-urile sau aparatele de fotografiat, acest spectacol sui-generis, balet acvatic pe gratis.

Daca sunteti in Munchen, va recomand sa treceti pe acolo. Negresit.

Natura ingenunchiata: “padurile” din jurul Munchenului

Am locuit in acele zile in Oberhaching, o comuna absolut asemanatoare Dumbravitei in care stau eu: este in proximitatea Munchenului si are o padure lipita de sat.

Cand spui ‘padure’ esti indus in eroare de terminologie. Deosebirile fata de Padurea Verde din preajma Dumbravitei, pe care o cunosc tot mai bine, cu fiecare vizita pe care i-o fac, sunt izbitoare:

  • nu exista animale salbatice
  • toate aleile sunt pietruite
  • nu exista poteci marcate (!)

In rest asemanarile sunt existente: caroiajul tipic al sectoarelor defrisate specific padurilor amenajate pentru vanatoare, existenta posturilor de observatie vanatoresti la fiecare sector defrisat, numeroasele marcaje silvice, joggeri si biciclisti veniti la aer liber.

Dar mai mult decat atat, nu trece mult dupa ce ai inceput plimbarea si esti nevoit mergi printr-un tunel peste care trece soseaua sau sa vezi, printre copaci, lungi siruri de case/cabane ridicate de dezvoltatorii imobiliari care isi promoveaza proprietatile (in pliantele de vanzare) ca facand parte “din natura”.

In esenta, e vorba de o natura chinuta si aseptizata, despuiata de atributul salbaticiei. Practic, un loc vecin cu artificialitatea, desi este considerat, conform indicatoarelor, “regiune protejata”.

“Mai bine decat nimic”

Pe cand cutreieram “padurea” de langa Oberhachind cu fata mea si ii descriam senzatia de mediu aseptic pe care mi-o inspira, Daria mi-a spus: “Oricum, e mai bine decat nimic, decat sa n-ai deloc.” Atunci am inteles, intr-un fel, importanta acestor locuri. Pentru omul oraselor, care e privat in totalitate de natural, mediul natural artificial (parcurile) sau natura abrutizata si redusa la o colectie de plante este mult mai buna decat o mare de betoane.

In principiu sunt de acord, dar asta nu ma satisface si nu ma opreste sa caut natura cu “N” mare. In acel moment am inceput sa iubesc si mai mult Padurea Verde, pe care o credeam o palida reflexie a unei paduri adevarate.

De-abia astept sa ajung acasa!

This slideshow requires JavaScript.

 


Usturoiul salbatic: Allium vinealis

In plimbarea din aprilie in Padurea Verde am gasit o zona in care creste usturoi salbatic. Este o suprafata de cativa zeci de metri patrati unde usturoiul salbatic este amestecat cu iarba.

Despre planta

Denumire stiintifica: Allium vinealis. Face parte din familia Alliaceae, ca si ceapa si usturoiul.

Este o planta ierbacee, estivala. Este raspandita in toata Europa si pe tarmurile Mediteranei. A fost introdusa in America de Nord si Australia, unde a devenit specie invaziva.

Denumiri alternative

Mai este cunoscut  sub numele de pur,  samurasla. A nu se confunda cu usturoiul usrului sau Leurda.

Engleza: Wild Garlic, Crow Garlic sau stag’s garlic

Recunoastere

Aspect general: asemanatoare unui smoc de iarba, cu frunze rotunde in sectiune, cu varf ascutit. Sursa: gradineamea.ro

Aspect general: asemanatoare unui smoc de iarba, cu frunze rotunde in sectiune (tubulare), cu varf ascutit. Sursa: gradineamea.ro

Aspect asemanator cu usturoiul. Planta poate ajunge la 1 m, cu 4-5 frunze. Sursa:nelucraciun.wordpress.com

Aspect asemanator cu usturoiul. Planta poate ajunge la 1 m (tijele florale), cu 4-5 frunze de 15-20 cm. Sursa: nelucraciun.wordpress.com

Partea ingropata are bulbi asemanatori cu cei de usturoi si radacini firiforme. Sursa: nelucraciun.wordpress.com

Partea ingropata are bulbi asemanatori cu cei de usturoi si radacini firiforme. Sursa: nelucraciun.wordpress.com

Florile sunt asemanatoare cu ale cepei, de culoare violacee.

Florile sunt asemanatoare cu ale cepei, de culoare violacee.

Topografie

Daca pornesti in Padurea Verde, de la lac, pe traseul albastru, mergi prin poiana si chiar inainte de a intra in padure, pe dreapta, poti vedea in iarba, in dreapta potecii, o zona cu usturoi salbatic, care se diferentiaza in iarba prin faptul ca are frunzele mai groase si mai inchise la culoare.
Este planta tipica de iarna, se poate gasi chiar si in decembrie.

Utilizari medicale

Usturoiul are proprietati antibacteriene si antivirale, datorita compusilor aromatici, volatili. Proabil usturoiul salbatic are proprietati asemanatoare.

Mancaruri

Se foloseste in loc de usturoi, pentru ca are un gust asemanator. Frunzele se toaca, fiind folosite in salate, datorita gustului fin.

Retete:

Salata de telemea cu papadie si usturoi salbatic

200 g telemea de vaci
o mana de frunze de papadie
4 linguri ulei de masline
o legatura de usturoi salbatic
2 tulpini de busuioc
2 linguri otet de mere

Frunzele de usturoi salbatic se culeg cand sunt mici si fragede. Frunzele se spala si se toaca marunt (alaturi de cele de papadie si busuuioc). Branza se taie in cubulete. Se amesteca, se da gust cu otet.

Cartofi zdrobiti cu usturoi salbatic (pentru 6 portii)

800 g cartofi noi, spalati bine dar cu coaja pe ei
6 lingurite de catei de usturoi salbatic trecuti prin presa de usturoi
frunzele de la usturoiul salbatic
1 lingura ulei de masline virgin
1 lingura unt
1/2 ceasca de smantana sau iaurt greces gras sau iaurt de bivolita
sare si piper dupa gust

Se fierb cartofii in coaja pana cand sunt moi si se pot sparge cu furculita. Se scort cartofii din apa, se scurge apa. Se opreste putin din apa in care au fiert.

Cartofii sunt pasirati cu pasiratorul, dar se mai lasa si bucati mai mari (nu se face pireu). Se amesteca cu ingredientele, mai putin cu frunzele de usturoi salbatic. Cartofii pot fi subtiati cu apa lasata deoparte, de la fiert.

Se servesc cu frunzele de usturoi salbatic tocate, presarate peste cartofi.

Otet de usturoi salbatic

frunze de usturoi salbatic, spalate bine
otet de vin alb

Se pune intr-un borcan mare frunzele de usturoi, acoperite complet cu otetul. Se acopera cu un capac si se tine 2-3 saptamani la temperatura camerei. Se strecoare in alta sticla, de culoare mai inchisa. Se tine bine inchis in camara.

Resurse:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Usturoi_s%C4%83lbatic
http://en.wikipedia.org/wiki/Allium_vineale
http://www.gradinamea.ro/Usturoi_salbatic_4870_545_1.html
http://nelucraciun.wordpress.com/2013/03/21/legume-mai-putin-sau-deloc-cultivate-usturoiul-salbatic/
http://nonabrooklyn.com/foraging-brooklyn-free-garlic-all-winter-long/

http://foodpreservation.about.com/od/Pickles/a/Herbal-Vinegars.htm


Padurea Verde – Timisoara

Acum cateva saptamani, in plina primavara, intr-o zi de sambata ce parea sa promita soare si caldura, m-am gandit ca e o ocazie buna de a merge la padurea din apropierea comunei in care stau, pentru a culege leurda. Ce a inceput ca o tura de foraging s-a dovedit a fi inceputul unei serii de iesiri in natura care vor continua pentru ceva vreme.

Este vorba de Padurea Verde din marginea de Nord a Timisoarei. Am decis sa incep un serial pe blog, despre acest proiect, un jurnal care sa documenteze, pentru mine si pentru cei doritori de a cunoaste zona, atat frumusetea padurii care creste sufocata de proximitatea orasului, cat si modul in care poti sa te recreezi aici. Un proiect aparent secundar, dar important pentru mine, este incercarea de a cataloga plantele comestibile din aceasta padure.

Am decis sa incep aceasta serie cu un articol care sa stranga cat mai multe informatii despre Padurea Verde. Am luat internetul la puricat si am ramas impresionat negativ de putinatatea informatiei pe care poti s-o gasesti. Mi se pare a fi o nedreptate facuta acestul loc pe care am inceput sa-l descopar si sa-l iubesc, o oaza ignorata de majoritatea timisorenilor.

Localizare

Padurea Verde pare a fi restul unei paduri mai mari care se gasea la nordul Timisoarei. Astazi ea este situata in perimetrul de nord-vest al orasului si cuprinde o suprafata de aproape 65 de hectare. Din acestea, 50 de hectare sunt in custodia consiliului local Timisoara, ca zona recreativa, restul apartine Romsilva. Este considerata a fi si fond de vanatoare.

Alcatuire

Padurea contine relativ putine specii de arbori:

  • cerul (Quercus cerris)
  • frasinul (Fraxinus excelsior)
  • jugastrul (Acer campestre)
  • cornul (Cornus mas)
  • artarul tataresc (Acer tataricum)
  • stejarul pedunculat (Quercus robur)
  • paltinul de câmp (Acer platanoides)
  • ulmul de câmp (Ulmus campestris)

Aproape 60% din arbori sunt stejari, urmati ca specie de frasin (10%).

Arborii au o varsta variabila:

  • 5% sunt intre 100 si 120 de ani
  • 21% sunt intre 21 si 100 de ani
  • 40% sut intre 61 si 80 de ani

Interesant de semnalat este faptul ca din anii 1970 nu se mai fac taieri in aceasta zona.

Rol ecologic

Padurea este neindoielnic, alaturi de lacul de acumulare de la Dumbravita, factor de echilibrare climaterica a zonei, atat din punct de vedere al umiditatii cat si al temperaturii. Deoarece se afla in partea de nord vest a Timisoarei, este situata in calea vanturilor dominante ale zonei, ceea ce o face sa functioneze ca bariera, cu roluri diverse:

  • tampon termic, impreuna cu lacul (reduce scaderea temperaturii, in timpul iernii)
  • scaderea eroziunii solului
  • umidificarea maselor de aer aduse din nord, de vantul dominant

Padurea este un loc de vietuire pentru animalele din zona. In ultima incursiune am vazut urme de iepure si am zarit o caprioara cu pui, sunt sigur ca sunt si alte animale, cum ar fi fazani, foarte comuni in zona. Din pacate n-am gasit o sursa de informatii pe internet care sa enumere fauna locala a paduri, desi zona a fost folosita ani de-a randul pentru vanatoare, existand si astazi observatoare inalte pe platforme la 3-4 metri inaltime. Am mai vazut si hranitoare de animale, folosite pe timpul iernii. Mai mult, padurea e caroiata cu coridoare de observare a vanatului, pe toata suprafata ei.

Un alt rol pare a fi fost cel de zona de exercitiu militar, poate chiar pentru adapostirea fortelor armate, deoarece pe intreg teritoriul se gasesc, in diferite locuri, adaposturi taluzate pentru masini de transport (camioane, transportoare de trupe etc) si gropi pentru adapostirea personalului militar.

Recreere

Evident, in zilele noastre padurea are un important rol de recreere, in acest scop existand:

  • 3 trasee marcate pentru drumetie si/sau ciclism turistic
  • zone pentru picnic, atat in partea dinspre lac cat si in partea dinspre oras
  • zone pentru volei si baschet, amenajate pe vremea comunismului, lasate in paragina, nefunctionale
  • o gradina zoologica
  • un muzeu al satului banatean
  • un monument istoric

Istorie

Zona a fost populata din antichitate. Aici a fost gasit si escavat, in doua etape, in 1956 si respectiv 1969 un mormant sarmatic al unei femei, descoperit in partea padurii dinspre uzina mecanica (fostul UMT, actualul Continental).

Padurea a folosit, neindoielnic, populatiei locale ca sursa de hrana si ca adapost in vremuri tulburi, de-a lungul mileniilor.

In perioada de inceput a comunismului, padurea a fost folosita ca loc de executie a “dusmanilor poporului”, care erau impuscati si apoi aruncati intr-o groapa comuna. Pe locul acestei gropi s-a construit, in anul 2000, monumentul comemorativ care are o cruce pe varful unei movile de pamant.

Harti

Am cules cateva harti ale padurii, de la cele vechi, folosite in orientarea turistica, la cea noua, ce poate fi utilizata pentru scop turistic, care contine traseele marcate din padure.

Orientare turistica

De-a lungul timpului au existat concursuri de orientare turistica in Padurea Verde. In prima dintre excursiile mele in zona am observat puncte pregatite pentru un asemenea concurs (posturi de control), dar n-am reusit sa identific pe internet decat un singur site cu referire la acest sport. Tot atunci am intalnit un domn care conducea un grup de copii prescolari prin padure, intr-o excursie de orientare turistica, e posibil sa fie aceasi persoana care detine site-ul “Alege miscarea” , vezi resursele online. Tot in resursele online gasesti o scurta istorie a orientarii turistice in judetul Timis, unde poti afla manifestarile organizate in Padurea Verde.

Invitatie

Daca ai informatii suplimentare care sa completeze acest articol, fie de pe internet, fie din alte surse, te rog lasa un comentariu la acest articol si voi incerca sa adaug aceste informatii, pentru a completa articolul.

 

Resurse online:

Muzeul satului Banatean

Asasinate politice in Padurea Verde, 1949

Gradina Zoologica Timisoara

Mormantul Sarmatic de la Padurea Verde

Fantomele anticomuniste de la Padurea Verde

Padurea Verde- proiect BioTowns

Padurea Verde- Paradisul nostru?

Alege miscarea

Istoria orientarii turistice in vestul tarii

 

 


Tura de iarna de o zi pe Muntele Mic

In 29 ianuarie 2011, am facut o tura de iarna, de o zi, la Muntele Mic, judetul Caras Severin, impreuna cu un bun prieten, Flaviu.

Am pornit cu masina la 7.45 dimineata. Am ajuns la telescaunul de la Muntele Mic pe la 11.00, de unde am inceput sa urcam pe jos, de la cota 730 m (telescaun plecare) la cota 1530 m (telescaun sosire) – diferenta de nivel: 800 metri.

Traseul a urmat soseaua asfaltata ce merge de la telescaun plecare pe platoul de la Muntele Mic. Primele 15 minute am mers pe drum, dupa care am inceput sa scurtam, prin padure, serpentinele drumului.

Mai jos aveti traseul aproximativ. Planuiesc sa-mi cumpar un GPS logger pentru ca, pe viitor, sa trasez cu certitudine maxima traseul urmat.

Traseul turei de iarna prin zona Muntele Mic

Linia de culoare verde arata traseul telescaunului (durata de parcurs: 45 minute, fiind cel mai lung traseu de telescaun din Romania). Cu rosu este traseul turei de iarna.

Primul segment l-am strabatut pe drumul asfaltat, acoperit de zapada. Al doilea segment (tot rosu) am “taiat” prin padure, urmand in general traseul stalpilor de beton, care duc cablurile de curent electric.

Dupa al doilea segment rosu am continuat urcand si apoi coborand o culme, prin padure, fara a urma un traseu sau o poteca (acolo sunt facut fotografiile cu mine, uracand in padure). Acesta este segmentul albastru de pe harta de mai sus.  Intrarea in acest segment apare intr-o fotografie cu un drum si trei linii rosii, care arata traseul de atac prin padure.

Din pacate, cand am vrut sa coboram din nou pe drum, tot segmentul era format dintr-o rapa de aproximativ 7 m inaltime, care facea foarte dificila coborarea. Pentru a nu ne accidenta, am revenit pe urmele noastre pana la punctul unde am parasit drumul (din nou urcand si coborand versantul respectiv).

Am continuat pe drum, traseul insemnat cu galben. Acest segment (traseul albastru, dus-intors si traseul galben) ne-a costat cam o ora.

Am continuat, urmand drumul (traseul rosu ce continua traseul galben), apoi am inceput sa “taiem” serpentinele, prin padure (urmatorul segment rosu).

Am taiat printr-un platou, apoi prin padure (urmatoarele segmente rosii) pentru a continua pe drum. Pe platoul alpin am taiat ultima serpendina care devia puternic spre dreapta, apoi am reintalnit drumul si l-am urmat pana la telescaun, unde am ajus la ora 15.55.

Pe parcursul traseului am facut pauze de 5-10 minute, pentru a incalta/descalta rachetele de zapada, in functie de traseul. Flaviu are rachete TSL speciale pentru urcat pante, iar eu am folosit rachete manufacturate de mine, dupa un design folosit de trupele de vanatori de munte elvetieni din al doilea razboi mondial (Swiss Army Snowshoese). Tinand cont de designul grosier si materialele rudimentare (bucati de lemne, coltare de metal, totul asamblat cu suruburi de lemn), rachetele s-au comportat admirabil pe teren, permitandu-mi sa merg prin zapada de 35 de cm adancime si sa urc pante de 50 de grade. Voi scrie un articol separat despre folosirea acestor rachete si un tutorial despre constructia lor.

Mai jos aveti imagini din tura. Sunt cateva imagini cu urme pe zapada, ale celor doua tipuri de rachete (ale mele au urme mai scurte, sunt cele din dreapta), pe pante intre 35 si 50 de grade. In ultima imagine se vede cum coarda de prindere a rachetelor a intrat intre toc si corpul bocancului, ceea ce a facut bocancul inutilizabil.

A fost o tura superba. Vremea insorita a fost un bonus binemeritat. Am ramas cu amintiri deosebite si cu promisiunea ca ne vom intoarce in zona, pentru alte trasee.